rumấn, rumâni, s.m. – (pop.) Român: „Feciorașii de rumân / Să împing de nu rămân” (Papahagi, 1925: 168). Maramureșenii pronunță rumân, Rumânia. ♦ Atestat 1489 (Mihăilă, 1974). – Lat. romanus (Pușcariu, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX); „Fonetic, forma rumân este corectă; în timp ce român se datorează analogiei cu roman” (DER).