RÚMEN² A rumeni e adj. 1. (Despre obraji sau buze) De o culoare care bate in roshu. Iata ochii negri shi obrajii rumeni k o floare de mar. SADOVEANU O. I 230. Bratzul sting naltzindul eashi aduse mina Pina pesteobrajii rumeni shi involtzi. COSHBUC P. I 250. Copiii lor... cu obrajii rumeni aprinshi shi cu ochii scinteietori. VLAHUTZA O. A. 244. Spunemi dalba copilitza Cu rumena ta guritza. ALECSANDRI P. P. 33. ♦ (Despre persoane) Cu fatza imbujorata (din cauza unui aflux de singe). Mam abatut shi eu citeodata cu vorbe shi shagi la fetele rumene. SADOVEANU E. 120. Rumen de timiditate El se uitan jos posac. TOPIRCEANU P. 242. Rumena de bucurie se repede inaintea flacaului. VLAHUTZA O. A. 351. ◊ Fig. Iata vin pe rind pareche shi patrund colen poiana Bujorelul falnic rumen cu naltutza odoleana. ALECSANDRI P. III 55. ♦ (Despre fructe shi despre unele alimente) Care a capatat o culoare roshiatica (sub actziunea soarelui sau a focului); copt bine; rumenit. Un baiat cu shortz alb alearga cu doua franzele rumene shi calde. C. PETRESCU C. V. 119. Apoi colaci invirtea... SHin cuptor i arunca... Rumeni i scotea shi gata. ALECSANDRI P. P. 390. 2. (In contexte figurate) De un roshuaprins; trandafiriu. In apus se vedeau bucatzi rumene de cer ori nouri vinetzi in care soarele inflacarat se cufunda. SADOVEANU O. III 568. In aer rumene vapai Sentind pe lumeantreaga. EMINESCU O. I 171. SHiashami vine uneori Sa zic rumenelor zori Sa mai steie elen loc. BELDICEANU P. 108.