rúmen (rúmena) adj. Trandafiriu roshcat. Mr. arumin. Sl. rumĕnŭ „roshu” (Miklosich Slaw. Elem. 43; Cihac II 491; Conev 97) cf. sb. cr. slov. rumen. Der. rumeior adj. (dim. al lui rumen); rumeni vb. (a se inroshi; a se face rumen a se frige ushor) din sl. rumĕniti sb. cr. rumeniti; rumeneala s. f. (rosheatza imbujorare; fard; caldura dogoare) din sl. rumĕnilo sb. cr. slov. rumenilo; rumeniu adj. (trandafiriu); rumenitza s. f. (fard).