RUJĂ s.f. (Mold., Ban., Trans. SV) Floare de trandafir. A: Cununi de ruji, de trandafiri și de crini. DOSOFTEI, VS. Antus ca rujea cea-nflorită-n grădină ș-au mutat viața în lumea cea senină. DOSOFTEI, VS. C: Rushĕ. Rosa. AC, 366. Cu șofran și cu apă de ruji să se ungă. PL, 146^r; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; PL. 149^r; MȘE, 83. // B: Ruje sau trandafir. MARDARIE, 227. Etimologie: bg. ruža, scr. ruža. Cf. magh. róssa.