Definitzia cu ID-ul 507086:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rudár (rudári) s. m. 1. TZigan cautator de aur. 2. TZigan nomad care lucra obiecte de lemn. Bg. sb. rudar din ruda „minereu” (Cihac II 320; Conev 76). Probabil denumirea sa mentzinut dupa ce sa schimbat meseria primitiva datorita consonantzei cu ruda „par”. Der. rudaresc adj. (tziganesc; grosolan); rudarie s. f. (meseria de tzigan rudar; zacamint mina).