RÚDA² rude s. f. (Regional) 1. Prajina par drug. Iau mai inainte de toate doua naframi... le prind de partea superioara a unei rude frumos impestrita. MARIAN NU. 267. Armele lor cele mai cumplite Era furce shi rude de shatra. BUDAIDELEANU TZ. 66. Ruda lunga fara umbra (Valea). GOROVEI C. 391. 2. Oishte protzap. Cocoshul urcat pe ruda carului ishi inaltza creasta impreuna cu un picior facind gainilor din preajmai semn sa taca. DAN U. 215. Un car cu cite doua protzapuri sau rude. MARIAN O. II 286. Draga hai de ma saruta Catzi dau boii de la ruda. JARNÍKBIRSEANU D. 78. ♦ Carimb (2). Gujba se numeshte in Transilvania o impletitura de carpan cu care se leaga leucele de rudele caralor. MARIAN O. II 395.