RÚDA¹ rude s. f. 1. Persoana care face parte din aceeashi familie cu alte persoane unite intre ele prin legaturi de singe sau prin aliantza. Venise la singura ruda ramasa in viatza fratele mamei. BART E. 42. Toate rudele o mingiiau cu vorba k sai faca curaj. BUJOR S. 39. Din copilaria lui se trezise prin straini fara sa cunoasca tata shi mama shi fara nici o ruda care sal ocroteasca shi sal ajute. CREANGA P. 139. ◊ A fi ruda (sau rude) cu cineva sau ai fi (cuiva) ruda = a face parte din aceeashi familie a se inrudi (cu cineva). Om bun dumneata trebuie sa fii ruda macar de departe cu unul Ion Creanga care a trait in tirgul Ieshilor. SADOVEANU E. 103. Totzi sint ruda rudenie rubedenie cuscri fini nashi k pe nume curat nushi zic. DELAVRANCEA S. 222. A se tzine ruda cu (cineva) = a se socoti din aceeashi familie din acelashi neam cu (cineva). ◊ Expr. Rude la Ierusalim = persoane caretzi fac protectzie caretzi acorda sprijin nemeritat; proptele. Dar oameni cu proptele! Nu shtiu cum vine asta... Ce sint proptelele? Rude la Ierusalim baiete... STANCU D. 290. Pe ruda (shi) pe samintza = a) pe totzi fara exceptzie pina la unul pe deantregul. Minunat om era pentru bolnavi capraru Caramida. Ii cunoshtea pe totzi pe ruda shi pe samintza. MIRONESCU S. A. 125. PasariLatziLungila ademenea zburatoarele shi jumulite nejumulite tzi le papa pe ruda pe samintza de nu se mai stavea nimene cu paseri pe linga casa de raul lui. CREANGA P. 247; b) peste tot. O sal caut pe ruda pe samintza shi o sal gasesc din pamint din iarba verde. VISSARION B. 96. 2. (Invechit shi popular) Familie neam vitza. A fost odata can poveshti A fost k niciodata Din rude mari imparateshti O prea frumoasa fata. EMINESCU O. I 167. 3. (Popular) Soi samintza rasa de animale (mai rar) de plante. ◊ Loc. adj. De ruda = de prasila de reproductzie. Berbec de ruda. ◊ (Rar in legatura cu oamenii) Acuma nu mai sint nici un fel de oameni opacitzi pe pamint li sa pierdut ruda la totzi. SHEZ. III 31.