rúda (rúde) s. f. 1. Vitza rasa. 2. Natziune popor. 3. Familie casa. 4. Rubedenie neam. Sl. rodŭ bg. roda cf. rod (Cihac II 316; SHeineanu Semasiol. 195; Candrea) dar rezultatul o › u este greu de explicat. Din aceasta cauza Tiktin a preferat sa porneasca de la sl. ruda „minereu” care pare greu de admis semantic. Poate roada care convine cu privire la sens sa contaminat cu ruda „par” daca acest cuvint inseamna uneori „ramura” fiindca ideea de „ramura” e legata strins de cea de „familie”. Oricum der. lui ruda pornind de la rod este evidenta mai ales in der. k rudaci rudatzea. Der. rudi (var. inrudi) vb. (a deveni ruda); rudenie (var. rubedenie) s. f. (ruda inrudire; relatzie strinsa membru de familie) a carui der. pare sa fi suferit influentza sb. rodbina „ruda” (Scriban); rudaci adj. (berbec de prasila); rudatzea adj. (oaie de prasila).