rubiá f., pl. iele (turc. [d. ar.] rubiĭé, sfert. V. rupie). O veche monetă turcească de aur (un sfert de irmilic, adică 5 leĭ vechĭ, ĭar azĭ 25 de piaștri). – Și rubĭá, rubĭele și rubea, rubele.