róua s. f. Apa provenita din condensarea vaporilor din atmosfera care se depune pe pamint pe plante etc. Var. inv. ro(a)o ro(a)a. Mr. aroaua arao megl. raua. Lat. rōs rōrem (Pushcariu 1477; REW 7374) cf. prov. cat. ros; dar mecanismul de transmitere este discutabil. Sa sugerat o var. *rōlla (Candrea Éléments 75) care nu pare justificata. Un *rōs n. cu rezultatul rom. *ro › roua k zi › ziua (Philippide Principii 66; Pushcariu 1477; Iordan Dift. 189) este dubios daca se ia in consideratzie paralelismul cu nos › noi dos › doi post(i) › poi etc. Sa crezut intro modificare de decl. rōs *rǒvem k bōs bǒvem (Meyer Alb. St. IV 45); sau intrun rezultat *rore (cf. logud. rore Wagner 112) cu disimilarea celui deal doilea r (Tiktin; Skok Arch. Rom. VIII 158; Graur BL III 51). Nici una dintre explicatzii nu este suficient de clara. Daca „la brisure” intre cei doi r ar fi o certitudine (cf. prooroc) sar putea porni de la *rore › *roore › *rouri care desigur sar fi simtzit k un pl. de unde sing. regresiv roua. In realitate nici „la brisure” nu ne pare sigura nici sing. nar trebui sa fie f.; cf. totushi toate der. acestui cuvint care nu pleaca de la roua ci postuleaza un rouri. Der. roura (var. inroura inroua) vb. (a acoperi cu roua; a umezi; a burnitza) din lat. rōrāre (Pushcariu 1478; Tiktin; Candrea) daca se admite o „brisure” ror › roor (Graur BL III 50) sau mai probabil de la un pl. *rouri k haina › inhainura corn › incornora fashe › infashura etc.; rourica s. f. (firutza Glyceria fluitans); rouros adj. (plin de roua; umed). Cf. rourushca.