ROTUNJÍT A rotunjitzi te adj. (SHi in forma rotunzit) 1. Cu o forma rotunda (1) cu un contur curb. Coltz rotunjit. ▭ Dealul se urca rotunzit k un sin iar marginile lui se pravaleau repezi. GIRLEANU L. 29. Sulcina era balaie cu parul galben k spicul copt shi rotunjit pe spate. DELAVRANCEA O. II 187. ◊ (Adverbial) Avea barba shi mustatzi taiate rotunjit shi tzepos. SADOVEANU B. 96. ♦ (Despre ochi) Larg deschishi holbatzi. Ramasese k fulgerat cu ochii rotunzitzi infricoshatzi de groaza. SADOVEANU O. VII 62. ◊ Consoane rotunjite = consoane la rostirea carora se adauga o articulatzie suplimentara de rotunjire a buzelor. 2. (Despre partzi ale trupului) Plin gras implinit rotund² (2). 3. Marit sporit intregit implinit. Variante: ratunjít a (ODOBESCU S. I 105) rotunzít a adj.