ROTUNJÍ rotunjesc vb. IV. 1. Tranz. A face rotund a da unui obiect forma rotunda. ♦ A prelucra muchiile shi coltzurile unui corp (prin taiere ashchiere etc.) pentru a obtzine suprafetze cat mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni in asha fel incat linia hotarului sa fie cat mai putzin sinuoasa. 2. Refl. A capata forma rotunda a se ingrasha a se implini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a intregi a mari. ♦ A elimina subdiviziunile unui numar ale unei sume etc.; a face intreg. [Var.: (reg.) ratunjí rotunzí vb. IV] Din rotund.