ROTOCÓL¹ rotocoale s. n. 1. Imagine contur figura sau corp in forma de disc de cerc sau de inel. In casa era intunerec. Numai focul din vatra raspindea un rotocol de lumina roshcata. REBREANU R. I 204. Rotocolul de lamiie ce pluteshte in fiece pahar iadoarme prin rotirea sa lenesha shi fermecata. DELAVRANCEA S. 140. Fine arabescuri in octogone rotocoale shi romboide. ODOBESCU S. II 188. ◊ Loc. adj. shi adv. In rotocol = in spirala. Berbecele... are coarnele... invirtite in rotocol k un melc. ODOBESCUSLAVICI la TDRG. ♦ Suprafatza rotunda. Pamintul a pierit de sub copite... cum piere gheatza in rotocolul copcii. GALACTION O. I 74. (In forma rotogol) TZiam scos plugul din ogor SHiam arat un rotogol. HODOSH P. P. 202. ◊ (Adverbial) In cerc Sub cer [vulturii] se rotesc rotocol. BENIUC V. 113. 2. Mishcare sau trasatura descriind unul sau mai multe cercuri; rotire. SHia pus iscalitura complicata cu fel de fel de rotocoale shi de puncte. BRATESCUVOINESHTI la CADE. ◊ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva) = a inconjura pe cineva (sau ceva) de mai multe ori ai da tircoale. Voda... la cal mi se uita Rotocoale i dadea. La TDRG. A da rotocol = a se roti a se mishca in cerc. Varianta: rotogól (COSHBUC AE. 16 HODOSH P. P. 202) rotogoale (DUMITRIU N. 227 G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 166) shi rotogoluri (CAMILAR N. I 241) s. n.