ROTÍRE rotiri s. f. Actziunea de a (se) roti; invirtire mishcare in cerc sau in spirala; cerc roata. [Vulturul] venind de departe cu zborul intins Soprise deasupra Ceahlaului nins SHapoi din rotiri tot mai strimten cuprins Cazu k sa prinda vro prada. COSHBUC P. II 297. Sub minai buzduganul unealta de pieire K un balaur face in giurui o rotire Un cerc de moarten care amar de cinei prins! ALECSANDRI P. A. 168. Cind a putut din rotirea lor sai prinda un pui il ia k prada. SHEZ. II 58. ♦ Mishcare de rotatzie; invirtire. Culmea dulcii muzice de sfere Ceo aude cum se nashte din rotire shi cadere. EMINESCU O. I 160.