Definiția cu ID-ul 1030438:
Relaționale
ROSTOGOLIRE s. 1. tăvălire. (~ lor în iarbă.) 2. prăbușire, prăvălire, (rar) rostogolit. (~ cuiva în prăpastie.)
ROSTOGOLIRE s. 1. tăvălire. (~ lor în iarbă.) 2. prăbușire, prăvălire, (rar) rostogolit. (~ cuiva în prăpastie.)