ROSTOGOLÍ rostogolesc vb. IV. 1. Refl. A cadea a aluneca a inainta (de obicei pe un plan inclinat) prin rotirea in jurul lui insushi; a se da dea dura dea berbeleacul dea rostogolul. Dintro scorbura incep sa se rostogoleasca nishte bolovani. BOGZA TZ. 64. O copita cu maiestrie shi la timp indreptata impotriva incapatzinatului dushman il facu sa se rostogoleasca schiolalaind. HOGASH M. N. 65. Arnautzii sembrincea Pe Iordachi sarunca... SHi din zbor capui taia. Capul se rostogolea in singe se tavalea. ALECSANDRI P. P. 182. ◊ (Intarit prin «peste cap») Dar mashina nu se desfacu shi nu se rostogoli peste cap. C. PETRESCU I. II 201. ◊ Fig. Timpul se rostogolea incet asemenea unui glob uriash. VORNIC P. 140. Sufletul lui plutea intre vis shi realitate nehotarit zdrobit de imensa putere a totului... Totul se lega se incurca shi se rostogolea mai departe. D. ZAMFIRESCU R. 274. Orice cuvint indata ce sa scris se rostogoleshte pretutindeni. ODOBESCU S. I 190. ♦ Fig. A da impresia unei mishcari de rostogolire. Siretul imparte Moldova in doua tzinuturi fundamental deosebite. Pe stinga lui mergind inspre gura se rostogolesc coline aride egale. CALINESCU I. C. 5. Muntzii de nouri se rostogoleau... in vazduhul neguros. SADOVEANU O. III 75. Vad cum se rostogoleshte soarele dupa deal. CREANGA O. A. 248. ◊ (Despre ape shi despre obiecte care plutesc pe ape agitate) Oltul se rostogoleshte mereu in valea adinca de la picioarele Hasmashului Mare. BOGZA C. O. 111. «Mircea» o jucarie minunata se rostogoleshte zbuciumat. BART S. M. 15. SHuvoaiele crescute deodata se rostogoleau din maruntaiele muntzilor minioase. RUSSO O. 113. ♦ A se prabushi (de la inaltzime). Frumoasa salce... se va rostogoli k un uriash pletos. ANGHEL PR. 12. 2. Tranz. A face sa cada sa inainteze mishcinduse in jurul lui insushi. Apele se bat rostogolesc bolovanii... shi sar peste stincile lustruite. DELAVRANCEA T. 184. Se arunca rostogolind pietre shi bolovani. NEGRUZZI S. I 316. ◊ (Prin exagerare) Zguduiturile lotcii il rostogoleau cind pe o coasta cind pe un cot. DUMITRIU P. F. 17. Ii trinti brusc un picior rostogolindul la citziva pashi. REBREANU R. II 62. ◊ Expr. A rostogoli ochii = a mishca ochii foarte repede (sub imperiul unei agitatzii sufleteshti). Ishi rostogolea ochii inspaimintatzi de la fatza lui Dima la cercurile lui Susan. GALAN Z. R. 93. ♦ Fig. A impinge inainte dind impresia unei mishcari de rotire. Numaidecit nishte nourashi albi se destramara in aer iar prapastiile rostogolira un ropot de pistoale. GALACTION O. I 160. Norii rostogolitzi de vintoasele inalte se adunasera deasupra. C. PETRESCU A. R. 28. [Dunarea] Cun murmur rostogoleshte a ei valuri ginditoare. EMINESCU O. IV 133. ♦ A face sa se prabusheasca (de la inaltzime cu o mishcare de invirtire in jurul sau). Un cutremur de pamint a rostogolit colosul [din Rodos]. BART S. M. 48. Pe oricine cuteza sa se scoale asupra lui [Jupiter] il rostogolea din inaltul cerului. ISPIRESCU U. 82.