ROSTÍRE rostiri s. f. Faptul de a (se) rosti; exprimare; (concretizat) vorba spusa. Se vedea k orice cuvint shi orice lamurire mai de aproape ar fi fost prea mult pentru puterea lui de rostire. CAMIL PETRESCU O. II 100. In urma acestor rostiri... mai mult nu putea sa vorbeasca. DRAGHICI R. 205. ♦ Mod de a se exprima; elocventza. Se crede de om desavirshit. Rostireai o minune; purtareai un model Ce poate sa slujeasca de pilda tuturora. NEGRUZZI S. II 206.