ROSHÍ roshesc vb. IV. (Adesea in concurentza cu inroshi) 1. Intranz. shi refl. A capata o culoare roshie a deveni roshu. Soarele in abur k un foc rosheshte. BOLINTINEANU O. 10. Cerun zare se rosheshte. ALECSANDRI P. A. 127. ♦ Tranz. A face sa devina roshu (vopsind colorind fardind). Doamna deschise posheta ishi pudra nasul ishi roshi buzele. C. PETRESCU I. II 245. ◊ (Hiperbolic) Facind din pieptul vostru un zid hotar de tzeara Roshind cua vostru singe fierbinte plin de viatza Siretul Prutul. ALECSANDRI P. III 217. ♦ (Despre persoane) A deveni roshu la fatza a se imbujora (k efect al anumitor stari fizice sau mai ales psihice). Ishi umfla glasul gesticula se roshea. REBREANU R. II 85. SHi de ceai roshit?... Ai ceva de ascuns? DELAVRANCEA O. II 139. Un astfel de raspuns il facu sa rosheasca pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU O. 252. ◊ (Intarit prin comparatzii sau prin alte precizari) Se roshise toata de bucurie. STANCU D. 322. Nu tzie rushine? iara Hutzu sa roshit pina la urechi. SLAVICI O. I 92. Sa roshit pinan virful urechilor. CARAGIALE O. III 85. Fetzele noastre se roshisera k nishte rodii coapte. ALECSANDRI O. P. 281. ◊ (Despre partzi ale corpului) I se rosheshte obrazul. STANCU D. 312. Pelitzele de pe lumina ochiului i se roshise k focul. EMINESCU N. 25. 2. Intranz. (Poetic) A ieshi in evidentza (datorita culorii roshii); a aparea distinct pe un fond de alta culoare. SHi pretutindeni pe ogoarenguste... Roshesc k macii roshi batiste fuste SHialbesc k neaua pinzele de i. D. BOTEZ F. S. 79.