rod (roáde) s. n. 1. Reproducere. 2. Fruct. Mr. megl. rod. Sl. rodŭ „specie” (Miklosich Slaw. Elem. 43; Cihac II 316) cf. bg. rod „fruct”. Der. roada s. f. (fruct produs recolta); rodi vb. (a da nashtere; a produce a fructifica) din sl. roditi; rodini s. f. pl. (zi de nashtere reproducere; generare; creatzie; vizita care se face unei lauze shi cadoul care i se duce) din sl. rodiny; roditor adj. (fructifer); rodnic adj. (fructifer; prosper fecund); rodnicie s. f. (fecunditate); nerodnic adj. (care nu face fructe); rodos adj. (productiv).