ROBÍRE robiri s. f. Actziunea de a robi shi rezultatul ei; stare de rob robie. Rominii din Principatul Valahiei dupa mai multe veacuri de amaraciune shi robire... sparsera lantzurile. BOLINTINEANU O. 247. Cind omul sa aflat in fatza cu omul cel dintii rezultat al luptei a fost robirea celor mai slabi. KOGALNICEANU S. A. 91. Vai de acele natzii unde un mic numar de cetatzeni ishi intemeiaza puterea shi fericirea lor pe robirea gloatelor. BALCESCU O. I 144. ◊ Fig. Aceasta robire unui singur simtzimint face din Anca un tip unilateral. GHEREA ST. CR. II 157.