ROÁDE rod vb. III. 1. Tranz. shi intranz. A rupe cu dintzii farame dintrun obiect tare (pentru a manca). ◊ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a manca foarte mult pagubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetand(ui) mereu acelashi lucru ai impuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre ganduri sentimente etc.) A chinui a consuma a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva in gura. 4. Tranz. shi refl. A (se) distruge printro actziune lenta shi indelungata de macinare de frecare; a (se) toci a (se) uza printro intrebuintzare indelungata. ◊ Expr. (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des prea staruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari aspre venite in contact cu pielea) A freca pielea (provocand rani). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli a se shlefui; a capata maniere a se civiliza. Lat. rodere.