RÍVNA rivne s. f. 1. Imbold launtric puternic pornire aprinsa spre ceva insufletzire la munca; silintza sirguintza zel. Credem k astazi pentru a scrie romineshte nu trebuie gramatici trebuie rivna idei shi giudecata dreapta a lucrurilor. RUSSO O. 69. Invatza cu mare rivna pe Vineri limba nemtzasca. DRAGHICI R. 192. ♦ Ardoare evlavie (in special pentru dumnezeire). [Moshul] imi zice sa ma intorc caci rivna noastra a ascultato dumnezeu. ISPIRESCU L. 96. In a mea rivna pe locul parintesc Fiu al astor ruine tzarina lor slavesc. ALEXANDRESCU M. 11. Cu rivna... ridica ochii in sus multzamind lui dzeu. SHEZ. II 200. 2. Dorintza pofta invidie. Cete de ciini hirbari stateau dinaintea ushilor privind cu rivna buturile de carne ce spinzurau in cirlige. DUNAREANU CH. 76. SHtefanvoda del vedea [calul]... La boieri cal arata Rivnan suflet le intra. TEODORESCU P. P. 522. ◊ Loc. adj. De rivna = de invidiat de dorit. Un copaci... ce facea o umbra cu totul de rivna. GORJAN H. IV 137.