RIU riuri s. n. 1. Apa curgatoare mare (uneori navigabila) care se formeaza din unirea mai multor piraie shi care se varsa intrun fluviu sau in alt riu. Dam de o vina linishtita de apa care se desprinde din riu se abate imbratzishind un cot de lunca. SADOVEANU O. VII 338. Cu cofitza pendelete Vin neveste de la riu. COSHBUC P. I 47. Riul adapa cimpul ce roua smaltzeaza; Racoarea da viatza shi stelile albesc. HELIADE O. I 183. ◊ (In metafore shi comparatzii) Pe umeri pletelei curg riu Mladie k un spic de griu Cu shortzul negru prins in briu... COSHBUC P. I 118. 2. Cantitate mare de lichid care curge; torent val. (Prin exagerare) Iar la ospatz! Un riu de vin! COSHBUC P. I 57. Mult maicutza team rugat Riu de lacrimi am varsat. JARNÍKBIRSEANU D. 174. ◊ Fig. Din sufletutzi rece tu fa o gradina Cu riuri de cinturi cu flori de lumina. EMINESCU O. IV 11. Printre riuri de lumina shi ogoare de senin Unde lacrimile seaca unde nu rasare chin. BELDICEANU P. 125. Zbor caii lasind riuri de foc in urma lor. ALECSANDRI P. A. 183. ♦ SHir coloana multzime de oameni in mers. Ieshi in ulitza shi se cufunda shi el in riul de trupuri. DUMITRIU B. F. 108. Pe toate podurile pe toate ulitzele riuri de barbatzi femei shi copii se indreapta spre locul de adunare. CAMIL PETRESCU O. II 350. ◊ Expr. Riuririuri = in numar mare fara sfirshit; potop. [Neamurile] se mishcara riuririuri Ori din codri rascolite ori stirnite din pustiuri. EMINESCU O. I 146. 3. (La pl.) Cusatura in linii sherpuitoare facuta cu arnici sau cu matase la minecile shi la pieptul iilor. Avea o camasha alba k zapada de inishor cu riuri de matase albastrie shi bete cu margele. CAMIL PETRESCU O. I 94.