RITM ritmuri s. n. 1. Ashezare simetrica shi periodica a silabelor accentuate shi neaccentuate intrun vers ori in proza sau a accentelor tonice intro fraza muzicala; cadentza tact. Costache Negruzzi a fost cel mai entuziasmat fatza de... ritmurile originale de rimele rare de armonia interioara a versificatziei. SADOVEANU E. 225. Un vers cald... in ritmul caruia sa simta bataile propriei lui inimi. VLAHUTZA O. A. III 72. De ce pana mea ramine in cerneala ma intrebi? De ce ritmul nu mabate cu ispitai de la trebi? EMINESCU O. I 137. ♦ (Prin generalizare) Vers. Rasune iar cornul de moarte Strabatator al ritmurilor mele. BENIUC V. 63. 2. Desfashurare gradata treptata evolutzie mai rapida sau mai lenta a unei actziuni a unei activitatzi conditzionata de anumitzi factori determinantzi. Iata insa k avionul care a schimbat ritmul circulatziei shi a scurtat distantzele zboara la fel deasupra apei k shi pe uscat. BART E. 122. ♦ Mishcare regulata; cadentza tempo. Tot trupul fetei se purta intrun ritm mladios de un farmec nespus. SADOVEANU O. I 408. Respiratzia i se auzea intrun ritm regulat. BART E. 337.