RITM (< fr. rythme < lat. lit. rhytmus < gr; rhytmus mishcare regulata) Succesiunea regulata a silabelor accentuate shi neaccentuate dintrun vers unitatea ritmica raminind silaba. Ritmul socotit principiu organizator al versului rezulta din coincidentza accentelor tonice ale cuvintelor dintrun vers cu accentele ritmice. El este caracteristic nu numai poeziei ci shi prozei caci se poate vorbi shi de o proza ritmica k aceea a lui A. Russo N. Balcescu Al. Odobescu B.SHt. Delavrancea sh.a. Dupa unitatzile metrice cele mai des folosite in poezia noastra troheul iambul shi amfibrahul ritmul este trohaic iambic amfibrahic. Ex. Ritm trohaic: Mult mie dor shi mult mie sete Sa vad frunzan codru verde... (Poezie populara) Ex. Ritm iambic: A fost oda ta can poveshti A fost k nici o data... (M. EMINESCU Luceafarul) Ex. Ritm amfibrahic: Aducetzi copiii aici k sa shtie Sa shtie cei ura shi sfinta minie (MARIA BANUSH Slava eroilor Doftanei) Mai exista in poezie shi alte ritmuri: dactilic shi anapestic in versuri alcatuite din picioare metrice trisilabice. Ex. Ritm dactilic: Zise iar ei chico tira virtos shi grozav rasuna... (HOMER Iliada) Ex. Ritm anapestic: Peo krare umbrita zacea O sarmana garoafa pierduta... Particularitatzile de cadentza shi armonie ale fiecarui ritm se potrivesc cu natura shi tonalitatzile sentimentelor exprimate. Ritmul trohaic un ritm vioi este potrivit pentru poeziile cu desfashurare grabita a emotziilor (cintecele doinele odele satirele etc.) cel iambic prin nota lui grava cu sentimentele adinci tulburatoare din elegii shi meditatzii iar cel amfibrahic este adecvat poeziilor shi poemelor cu contzinut narativ de legenda de evocare sau visare.