RISCÁ risc vb. I. 1. Tranz. A pune in primejdie a expune pericolului. Eu imi risc viatza zilnic pentru dumneavoastra. DUMITRIU B. F. 38. Decit sashi rishte o reputatziune... el preferi... sa renuntze de bunavoie la coroana fraterna. HASDEU I. V. 191. ♦ A se expune la... a fi in primejdie de... Nu rishti o intilnire oricum neplacuta. C. PETRESCU I. II 124. Ar risca sa fie trimis in judecata consiliului de razboi daca sar afla. REBREANU R. II 150. Risca ashi compromite reputatzia in ochii lumii shi fericirea vietzii sale. BOLINTINEANU O. 382. 2. Intranz. A intra intro actziune periculoasa (cu rezultat nesigur) a infrunta un pericol. Virtutea nul impiedica sa invidieze soarta celor mai putzin virtuoshi care macar risca shi ies la larg sa infrunte riscurile. C. PETRESCU C. V. 175. ♦ Refl. (Invechit) A cuteza a indrazni a se incumeta. La 1827 septemvrie nime nu sar fi riscat a merge pe jos singur pe ulitzi dupa ce innopta. NEGRUZZI S. I 15.