rind (randuri) s. n. 1. SHir linie. 2. Serie grup. 3. Ordine in shir data. 4. Ordine clasa categorie. 5. Plebe devalmashie. 6. Regula norma jalon. 7. Menstruatzie. 8. Temperament tip. 9. Pereche serie de obiecte care formeaza un tot. 10. Linie shir de cuvinte. 11. Strat. De rind comun vulgar. Dea rindul in shir. Pe rind in ordine. Sl. rędŭ „ordine” (Miklosich Slaw. Elem. 43; Cihac II 313; Byhan 329) cf. bg. alb. red ngr. ἀράδα „rang” mag. rend „ordine”. Der. rindui vb. (a ordona; a determina a stabili; a destina a numi) din sl. ręditi cf. orindui; rindash s. m. (tinar argat pentru treburile cele mai umile); rinduitor s. m. (ordonator organizator); rindului vb. (Maram. a ordona) din mag. rendelni (Candrea); rinduiala s. f. (ordine; ashezare stabiliment; norma; regula; ritual ceremonial); neorinduiala s. f. (dezordine).