Definitzia cu ID-ul 506773:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rinced (da) adj. Stricat alterat. Lat. rancĭdus (Pushcariu 1464; REW 7040) cf. sicil. ráncitu calabr. gráncitu logud. rankidu fr. cat. rance sp. port. rancio. Cuvint putzin folosit in Mold. Bucov. Basar. (ALR II 19). Der. rincezi vb. (a deveni flamind); rincezeala s. f. (gust rinced; Trans. slanina).