rimá (m át) vb. 1. (Despre porci) A scurma pamintul cu ritul. 2. A scurma. Mr. ram(are) arim(are) megl. rǫm ramari. Lat. rimāre (Pushcariu 1461; REW 7320; Paul Remy Rom. LXXVI 37483) cf. tosc. rumare prov. cat. sp. rimar v. fr. rimée „crapatura spartura” alb. rëmoń (Philippide II 652). Legatura cu curma shi darima este dubioasa. Der. rimator s. m. (porc dobitoc); rimatura s. f. (scurmatura; loc de rimat). Rima s. f. (vierme care traieshte in pamint) care se considera in general drept deverbal de la a rima (Tiktin; REW 7320; Candrea) este mai curind gr. ῥόμος „vierme rima” fara indoiala apropiat formal verbului. Cf. shi REW 7434.