RIIÓS OÁSA riioshi oase adj. Bolnav de riie. SHi un catzel riios cind te urmareshte cu devotament se alege din cind in cind cu o mingiiere. DEMETRIUS C. 52. Cocioaba de pe malul sting al Bistritzei barbatul fata shi boii din padure un tzap shi doua capre slabe shi riioase ce dormeau pururea in tinda era toata averea Irinucai. CREANGA A. 27. ◊ (Substantivat) O duceam intrun cintec... zburdind shi hirjonindune de parca nu eram noi riioshii din Broshteni. CREANGA A. 29. ◊ Expr. (Familiar) A face pe riiosul = ashi da aere a fi mindru sau infumurat fara motiv. ◊ Compus: broascariioasa v. broasca.