REVOLÚTZIE s. f. I. 1. (fil.) etapa a dezvoltarii in care au loc transformari calitative profunde schimbari radicale esentziale orientate de la inferior la superior de la vechi la nou asigurand realizarea progresului intrun ritm rapid. ♦ ~ sociala = actziune sociala de transformare radicala calitativa a societatzii prin care se realizeaza trecerea de la o formatziune inferioara la alta superioara; ~ culturala = proces de transformare radicala in domeniul ideologiei shi culturii care insotzeshte o revolutzie sociala. 2. ~ industriala = proces complex de transformare calitativa a bazei tehnice a productziei; ~ tehnicoshtiintzifica = proces contemporan care determina schimbari radicale in domeniul fortzelor de productzie prin dezvoltarea accelerata a shtiintzei shi tehnicii prin perfectzionarea proceselor tehnologice. 3. (fig.) schimbare profunda radicala intrun anumit domeniu; transformare brusca shi totala. II. 1. mishcare de rotatzie a unui corp ceresc in jurul altuia. 2. (mat.) mishcare de rotatzie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. schimbare geologica a scoartzei terestre. 4. (fiz.) mishcare a unui corp care parcurge o curba fixa. ◊ mishcare de rotatzie completa a unei rotzi in jurul osiei sale. (< fr. révolution lat. revolutio germ. Revolution)