revení (nésc revenít) vb. 1. A se macera a se inmuia a framinta. 2. A se jilavi a se umezi. Var. raveni. Mag. revedni „a putrezi” de la rev „putreziciune” (Cihac II 623). Dupa Tiktin shi Candrea ar trebui sa se porneasca de la reavan care ar indica umezeala pamintului shi ar proveni din sl. revinŭ „plan neted”. Dar pe linga dificultatea semantica sensul de „putreziciune” este sigur in cuvintul rom. cf. Coresi: mirul are oarece tarie shi usuca shi raveneala trupului sugeo. Der. reavan (var. ravan reven) adj. (umed) mai curind decit de la vb. poate direct din mag. (cf. shi sb. ravenica „scurgere a unei mlashtini intrun riu”); reveneala (var. raveneala) s. f. (umezeala briza racoare).