REVELÁȚIE, revelații, s. f. Dezvăluire, descoperire (neașteptată) a unui adevăr ascuns, a unui fenomen neobservat, a unui talent etc.; p. ext. lucru revelat. Se oprește ca străbătut de o revelație. SEBASTIAN, T. 83. Simțea foarte deslușit o nemărginită mulțumire ca și cînd încetul cu încetul întreaga lui ființă s-ar fi topit într-o imensă revelație. REBREANU, P. S. 153. ◊ Expr. A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat. Tînărul pianist a fost o revelație. – Variantă: revelațiúne (GALACTION, O. I 243) s. f.