RETZÍNE retzín vb. III. Tranz. 1. A tzine pe loc a impiedica de la ceva a opri. ♦ A inchide pe cineva temporar al priva de libertate. ♦ Tranz. shi refl. Fig. A (se) stapani a (se) infrana; a (se) abtzine. 2. A opri o parte din drepturile baneshti (sau de alta natura) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet un loc intrun vehicul la un spectacol etc. 4. A tzine asupra sa a nu restitui; a pastra. 5. A tzine minte ashi aminti; a nu uita. Pref. re + tzine (dupa fr. retenir).