RETÓRICA s. f. Arta de a vorbi frumos; ansamblul regulilor care ajuta la insushirea acestei arte. V. oratorie. Coconi imbracatzi in catifele deprindeau retorica cu zimbete fine shi gesticulatzii alese. SADOVEANU O. VI 411. ◊ Figura de retorica = forma expresiva a vorbirii care infrumusetzeaza stilul dindui mai multa vigoare shi caracter sugestiv. ♦ (Peiorativ) Declamatzie emfatica elocventza seaca shi afectata; mijloace oratorice intrebuintzate spre a convinge auditoriul. Ceea ce ei afectzioneaza mai mult in polemica lor este de a zice acelor carei ataca k au tradat shi k au furat; educatziunea shi retorica lor se invoieshte foarte bine cu asemenea acuzatziuni caci ele convin politicei shi aspiratziunilor de cari sint condushi. GHICA S. 143. Varianta: ritórica (DACIA LIT. 36) s. f.