RETÓRICA s.f. 1. Arta exprimarii alese utilizata in scopul convingerii unui auditoriu; oratorie elocventza. ◊ Figura (de) retorica = forma de vorbire intorsatura de fraza care infrumusetzeaza stilul dandui mai multa plasticitate shi mai multa vigoare. 2. (Peior.) Declamatzie emfatica lipsita de un fond serios de idei; discurs pompos. ♦ Afectare in vorbire. [Gen. cii. / cf. fr. rhétorique it. retorica lat. rhetorica gr. rhetorike].