RETÓRIC A retorici ce s. f. adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin maiestria argumentatziei frumusetzea stilului shi a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajuta la insushirea acestei arte. ◊ Figura retorica = forma expresiva a vorbirii care infrumusetzeaza stilul dandui mai multa vigoare shi caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamatzie emfatica elocventza ampla shi afectata. 2. Adj. Care apartzine retoricii (1) privitor la retorica. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic afectat. [Var.: (inv.) ritórica s. f.] Din (1) ngr. ritóriki lat. rhetorica it. retorica fr. rhétorique (2) lat. rhetoricus it. retorico fr. rhétorique gr. ritorikós.