*reticéntza f. pl. e (lat. reticentia d. reticére tacere a tacea). Trecere supt tacere omisiune voluntara din vorba: a face reticentze a vorbi fara reticentze. Rar. Figura pin care incepĭ o ideĭe shi te opreshtĭ deodata lasind sa se intzeleaga ce era sa spuĭ precum: vaĭ de... (shi uĭtindute cu mila se subintzelege: capu vostru!).