REST resturi s. n. 1. Ceea ce ramine de executat dintro lucrare dintro actziune dupa ce o parte a fost dusa la bun sfirshit. Restul drumului lam facut furat de ginduri cu pushca in spate pe muchea razoarelor. C. PETRESCU S. 27. Ah! Pepeleo! Ce miar folosi un rest de viatza daca ai muri tu? ALECSANDRI T. I 436. 2. (Mai ales la pl.) Ceea ce ramine dintrun tot distrus consumat lichidat in cea mai mare parte. Pe coltzurile mesei sint farfurii cu resturi de mincare sleite. C. PETRESCU I. II 128. Trec oameni in cirje schilozi betegitzi marii mutilatzi ai razboiului... Majoritatea sint zdrentzeroshi shi unii mai poarta resturi de haine militare. SAHIA N. 16. ◊ Fig. Ma dadui ceva mai de o parte shi mai in umbra stapinit de un rest de banuiala. GALACTION O. I 85. 3.. Parte dintrun tot care ramine in afara de partea in discutzie. Numai in catul de sus o lampa cu petrol ardea restul mocnea in intuneric. CALINESCU E. O. I 9. In Constantinopol nu se mai constata o viatza intelectuala greceasca shi nici in restul Turciei. IORGA L. I 26. Un salon o sala de mincare o biblioteca... Restul [casei] se compune din noua camere mici. BOLINTINEANU O. 413. 4. Suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu monede reprezentind o suma mai mare decit cea cuvenita. Se opreau ashteptau rest porneau tzinind cornetul intre degete. C. PETRESCU C. V. 118. 5. (Mat.) Numar care reprezinta rezultatul unei scaderi; diferentza. ♦ Parte care ramine nedivizata la o impartzire (care nu se face exact) shi care adaugata produsului dintre impartzitor shi cit da deimpartzitul; diferentza. Pl. shi: (rar) reste (NEGRUZZI S. I 203).