RESENTIMÉNT resentimente s. n. Sentiment ostil (fatza de cineva) pornire (izvorita dintro nemultzumire mai veche) impotriva cuiva. V. ciuda pica. Imi sint fratzi shii dojenesc fara resentiment. SADOVEANU E. 24. Resentimentul meu impotriva lui se intoarse impotriva Clarei. GALACTION O. I 103. Anca nul iubeshte pe Dragomir; are chiar un resentiment surd in contra lui. GHEREA ST. CR. II 257.