RESEMNÁRE, resemnări, s. f. Faptul de a se resemna; împăcare cu răul. Obida ei venea din adînc de inimă și se stingea pe buze, tălmăcind resemnarea. PAS, Z. I 277. Umbla tăcută prin casă, cu un aer de resemnare. CĂLINESCU, E. 30. Ion e bun, blînd, suferă în tăcere și cu resemnarea unui copil nefericit și bolnav. GHEREA, ST. CR. II 149.