REPERTÓRIU repertorii s. n. 1. Caietregistru (uneori cu literele alfabetului puse in evidentza la marginea din dreapta) in care se inscriu in ordine alfabetica date nume etc. pentru a putea fi ushor gasite. V. catalog indice. 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joaca (sau urmeaza sa se joace) intrun teatru de obicei in timpul unei stagiuni. Repertoriile teatrelor sovietice sint extrem de variate. SAHIA U.R.S.S. 147. Publicul va raminea multzumit de concurentza ceshi vor face ambii directori pentru a se intrece in alegerea repertoriului shi in executarea lui. ALECSANDRI S. 4. ◊ Fig. Privighetorile noastre ishi pregatesc shi anul acesta repertoriul pentru livezile inflorite. SADOVEANU O. VI 332. ♦ (Rar) Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. TZiam vorbit mi se pare de un proiect ce am de a publica intregul meu repertoriu dramatic. ALECSANDRI S. 41. 3. Culegere. Pentru filolog Nicolaie Costin e fireshte un bogat repertoriu de forme vechi. IORGA L. I 92. Foaia noastra [Dacia Literara] va fi un repertoriu general al literaturii romineshti in care k intro oglinda se vor vedea scriitorii moldoveni munteni ardeleni banatzeni bucovineni fiecare cu ideile sale cu limba sa cu chipul sau. KOGALNICEANU S. A. 40. Varianta: repertór s. n.