repaus sn [At: PSALT. HUR. 54721 / P: ~paus / V: ~aos (ivp) rapaos rap~ / Pl: ~uri / E: ml repausum] 1 Starea in care o activitate este intrerupta temporar (pentru refacerea capacitatzii de munca a organismului) Si: inactivitate odihna (inv) astampar (1) raposare. 23 (Iljv) Fara ~ Neintrerupt. 4 (Pex) Somn. 5 (Inv; in limbajul bisericesc) Odihna de veci. 6 (Reg) Popas. 7 (Fiz) Stare a unui corp ale carui puncte nushi modifica pozitzia in raport cu un sistem de referintza. 8 Linishte (sufleteasca) Si: calm (13) pace ragaz tihna. 9 (Fig) Stare de nemishcare primordiala. 10 (Mai ales in limbajul bisericesc; adesea determinat prin „de veci” „veshnic” etc.) Moarte (considerata k stare de odihna veshnica) Si: (inv) raposare. 11 (Inv; ccr) Loc de gazduire de odihna. Si: adapost (1).