RELIÉF (rar) reliefuri s. n. 1. Ridicatura proeminentza pe o suprafatza. Aurul avea nuantze verzui vechi: reliefurile putzin tocite. C. PETRESCU A. 325. Ma uitam in zarea capricios taiata de relieful muntzilor. GALACTION O. I 344. ◊ Loc. adj. In relief = cu trei dimensiuni ieshit in afara dintrun plan proeminent. Litere in relief. ▭ Vasele mari de aur sau de argint poarta pe marginile lor in relief oameni shi cai in mishcare excelente realizari de arta. STANCU U.R.S.S. 122. ◊ Expr. A scoate in relief = a scoate in evidentza a pune in lumina a sublinia a reliefa. A ieshi in relief v. ieshi. ♦ Fig. Contur fortza stralucire. Traducerile fara relief ale lui Aristia Costache Caragiale le declama cu ifos shi patos. SADOVEANU E. 69. SHi citeodata aceasta delicatetza shi acest adevar se arata cu atita relief intrun singur vers! GHEREA ST. CR. III 274. 2. Conformatzie a suprafetzei solului din punctul de vedere al inaltzimilor. Relief accidentat. ▭ Satul intreg shi jumatate din hotar se intindeau in fatza lor k o harta mare cu reliefuri in culori. REBREANU I 67. 3. (Impropriu) Basorelief. In aceasta versiune nu este vazut Bachus pre nici un relief pre nici o pictura cunoscuta pina astazi. BOLLIAC O. 268. Varianta: reliév (ODOBESCU S. III 68) s. n.