*reliéf n. pl. urĭ (fr. relief [in doŭa silabe: relĭef] subst. verbal d. relever a ridica a releva). Ridicatura inaltzime (muntzĭ sh. a.): reliefu Elvetziiĭ e foarte accidentat. Ĭeshitura proeminentza (in sculptura): un basorelief. Fig. Stralucire lustru distinctziune: un stil fara relief. A scoate in relief a scoate la iveala (in evidentza) a face sa atraga atentziunea. A da relief a da lustru a da calitatzĭ distinctive.