RELIÉF reliefuri s. n. 1. Configuratzie a suprafetzei terestre constituita din totalitatea neregularitatzilor de forme pozitive sau negative considerate fatza de un plan de referintza general sau local. 2. Ridicatura proeminentza pe o suprafatza. ◊ Loc. adj. In relief = cu trei dimensiuni ieshit in afara dintrun plan proeminent. ◊ Expr. A scoate in relief = a scoate in evidentza a pune in lumina a sublinia a accentua; a reliefa. ♦ Fig. Contur; fortza stralucire. 3. Sculptura fixata pe o suprafatza plana. V. basorelief. [Pr.: lief] Din fr. relief.