RELIÉF s. n. 1. ridicatura proeminentza (a unui obiect a unui plan etc.). ◊ figura motiv etc. care se desprinde de pe fondul unei sculpturi; basorelief; modelaj al volumelor in pictura shi grafica. ♦ a scoate in ~ = a reliefa. ◊ forma contur. ◊ (fig.) fortza evidentziere stralucire. 2. conformatzie a pamantului sub raportul inaltzimilor. (< fr. relief)