RELIÉF s.n. 1. Ridicatura proeminentza (a unui obiect a unui plan etc.). ♦ Figura motiv etc. care se desprinde de pe fundul unei sculpturi; basorelief; modelaj al volumelor in pictura shi grafica. ♦ A scoate in relief = a scoate in evidentza a sublinia a reliefa. ♦ Forma contur. ♦ (Fig.) Fortza evidentziere stralucire. 2. Conformatzia pamantului privita sub raportul inaltzimilor. [Pron. lief pl. furi fe. / < fr. relief germ. Relief].