RELÉU (< fr.) s. n. 1. (TEHN.) Aparat sau dispozitiv caracterizat prin faptul k determina automat o variatzie brusca in salt a marimii sale de ieshire cand marimea sa de intrare atinge anumite valori. Principalele elemente functzionale ale r. sunt: elementul sensibil sau organul de excitatzie care este supus direct actziunilor determinate de marimea de intrare (ex. bobina de excitatzie shi miezul feromagnetic al unui r. electromagnetic); elementul de comparatzie care compara marimea de intrare cu o anumita marime de referintza shi impiedica functzionarea r. daca marimea de intrare nu a depashit o anumita valoare prestabilita (ex. resortul antagonist care retzine armatura mobila a unui r. electromagnetic) shi elementul sau organul de executzie (ex. contactele care deschid sau inchid brusc un circuit electric marimea de ieshire fiind in acest caz curentul din circuit). Dupa functzionarea care o au r. pot fi: de protectzie de control de semnalizare de blocare de timp selectoare cu program etc. Dupa natura fenomenelor care se bazeaza functzionarea lor r. pot fi: mecanice (de presiune de debit de viteza de acceleratzie etc.) termice (de temperatura) optice chimice shi electrice care la randul lor dupa principiul de functzionare pot fi: electromagnetice magnetoelectrice electrodinamice de inductzie electronice (cu tuburi electronice sau cu dispozitive semiconductoare) cu miezuri magnetice etc. Se construiesc shi relee combinate: termoelectrice electromecanice fotoelectrice etc. 2. Instalatzie intermediara a unui lantz de transmisiune prin care parametrii mesajului atenuatzi sau deformatzi pe parcursul lantzului se readuc la valoarea initziala. 3. Mod de inlocuire a cailor (in cursul drumului) a cainilor (in timpul vanatorii) sau a shtafetelor (in timpul unei curse); locul in care se face schimbul; animalul sau shtafeta de schimb.