REINTOÁRCE reintórc vb. III. Refl. A se intoarce din nou la locul de plecare a reveni. Proscris in a mea tzara eu nu ma voi rentoarce. BOLINTINEANU O. 2. Ea stan palat ascunsa... Ceo sa devin cu ea Caci a se reintoarce laal ei castel nu vrea. ALECSANDRI T. II 155. ◊ Fig. Scumpa ei copilarie se reintoarce inapoi. MACEDONSKI O. I 87. Scris shi: rentoarce.